Programa Bacalaureat - Limba si literatura română

Programa de examen pentru disciplina Limba si literatura română

I.                   STATUTUL DISCIPLINEI

Limba şi literatura română ocupă un statut important în structura examenului de

bacalaureat, prin ponderea sa reflectată în prezenţa celor două forme obligatorii de evaluare a

performanţelor: în competenţele lingvistice de comunicare orală în limba română şi în

competenţele generale şi specifice formate pe durata învăţământului secundar superior, liceal

(proba scrisă), probă comună pentru toate filierele, profilurile şi specializările.

Curriculumul liceal, care stabileşte principiul studierii limbii şi literaturii române din perspectivă

comunicativ-funcţională, pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind centrat pe achiziţionarea

de competenţe, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competenţelor de

evaluat şi a conţinuturilor din domeniile: A. literatura română, B. limbă şi comunicare.

Proba scrisă vizează competenţele de receptare şi de producere a mesajelor scrise (inclusiv

a unor mesaje care transpun în scris strategii şi reguli de exprimare orală). Structura subiectelor

permite rezolvarea acestora în 3 ore de examen şi este în conformitate cu prezenta programă de

bacalaureat.

Evaluarea performanţei în competenţele lingvistice de comunicare orală în limba română se

aplică în receptarea mesajelor orale şi scrise şi în producerea unor tipuri de discurs (descriptiv,

informativ, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului liceal. Subiectele cuprind

texte literare şi nonliterare, la prima vedere, precum şi itemii corespunzători evaluării

competenţelor specifice şi a conţinuturilor asociate din prezenta programă. Subiectele vor avea

un grad de complexitate care să permită tratarea integrală a acestora în maximum 10 – 15

minute.

II.                COMPETENŢE DE EVALUAT

Prin susţinerea examenului de bacalaureat la această disciplină, elevul va trebui să facă

dovada următoarelor competenţe dobândite în ciclul inferior şi în cel superior de liceu (clasele

a IX-a – a XII-a), corelate cu anumite conţinuturi parcurse în cele două cicluri liceale:

1. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în diferite situaţii de comunicare

Competenţe specifice/ Conţinuturi asociate

1.1.  Utilizarea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog, în vederea realizării unei comunicări corecte, eficiente şi  personalizate, adaptate unor situaţii de comunicare diverse

– reguli ale monologului (contactul vizual cu auditoriul;raportarea la reacţiile auditoriului (şi) în condiţii de examinare), tehnici de construire a monologului; tipuri de monolog:povestire/ relatare orală, descriere orală, monolog informativ, monolog argumentativ, exprimarea orală a reacţiilor şi a opiniilor privind texte literare şi nonliterare, filme artistice şi documentare, spectacole de teatru, expoziţii de pictură etc.; adecvarea la situaţia de comunicare (auditoriu, context) şi la scopul comunicării (informare, argumentare/ persuasiune etc.)

– reguli şi tehnici de construire a dialogului (atenţia acordată partenerului, preluarea/ cedarea cuvântului la momentul oportun, dozarea participării la dialog etc.); tipuri conversaţia, discuţia argumentativă, interviul (interviul  publicistic, interviul de angajare); adecvarea la situaţia de comunicare (partener, context etc.) şi la scopul comunicării (informare, argumentare/ persuasiune etc.); argumentare şi  contraargumentare în dialog

– stilurile funcţionale adecvate situaţiei de comunicare

– rolul elementelor verbale, paraverbale şi nonverbale în comunicarea orală: privire, gestică, mimică, spaţiul dintre persoanele care comunică, tonalitate, ritmul vorbirii etc.

1.2.  Utilizarea adecvată a tehnicilor de redactare şi a formelor exprimării  scrise compatibile cu situaţia de comunicare în elaborarea unor texte diverse

– reguli generale în redactare (structurarea textului, adecvarea la cerinţa de redactare, adecvare stilistică, aşezare în pagină, lizibilitate)

– relatarea unei experienţe personale, descriere, povestire, argumentare, ştiri, anunţuri publicitare, corespondenţă privată şi oficială; cerere, proces-verbal, curriculum vitae,  scrisoare de intenţie, scrisoarea în format electronic (e-mail)

– exprimarea reacţiilor şi a opiniilor faţă de texte literare (studiate sau la prima vedere) şi nonliterare, argumentare, rezumat, caracterizare de personaj, analiză, comentariu,sinteză, paralelă, eseu structurat, eseu liber/ nestructurat

– modalităţi de indicare a bibliografiei, normele citării

– normele limbii literare la nivelurile: ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual

1.3. Identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de

mesaje/ texte

–limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj arhaic; argou, jargon

– expresivitatea în limbajul comun şi în limbajul poetic

1.3.  Receptarea adecvată a sensului/ sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de mesaje orale sau scrise

– texte literare (proză, poezie, dramaturgie); texte nonliterare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-administrative, ştiinţifice, argumentative, mesaje din domeniul audio-vizualului

– sens denotativ şi sensuri conotative

– elemente care înlesnesc sau perturbă receptarea: canalul, codul, contextul

– ficţiune, imaginaţie, invenţie; realitate, adevăr

– scopul comunicării: informare, delectare, divertisment etc.

– reacţiile receptorului: cititor, ascultător

1.4.  Utilizarea adecvată a achiziţiilor  lingvistice în producerea şi în receptarea diverselor texte orale şi scrise, cu explicarea rolului acestora în construirea mesajului

– componentele şi funcţiile actului de comunicare

– niveluri ale receptării şi producerii textelor orale şi scrise: fonetic, ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual, nonverbal şi paraverbal

– normele limbii literare la toate nivelurile: fonetic, ortoepic,ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic,stilistico-textual

– tipuri textuale şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ

– discursul politic, discursul publicistic

– rolul verbelor în naraţiune; rolul adjectivelor în descriere

– rolul formulelor de adresare, de iniţiere, de menţinere şi deînchidere a contactului verbal în monolog şi în dialog

2. Utilizarea adecvată a strategiilor de comprehensiune şi de interpretare, a modalităţilor de analiză tematică, structurală şi stilistică în receptarea textelor literare şi nonliterare

Competenţe specifice/Conţinuturi associate

2.1.  Identificarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textele studiate sau în texte la prima vedere

– temă, motiv/ motive identificat(e) în texte, viziune despre lume a autorului/ a personajelor operei literare

– modul de reflectare a unei idei sau a unei teme în mai multe opere literare, aparţinând unor genuri sau epoci diferite sau unor arii culturale diferite

2.2.  Identificarea şi analiza principalelor componente de structură, de compoziţie şi de limbaj specifice textului narativ

– particularităţi ale construcţiei subiectului în textele narative; particularităţi ale compoziţiei în textele narative: incipit, final, episoade/ secvenţe narative, tehnici narative; construcţia personajelor; modalităţi de caracterizare a personajului; tipuri de personaje; instanţele comunicării în textul narativ; tipuri de perspectivă narativă; literalitatea;specii epice: basm cult, nuvelă, povestire, roman; registre

stilistice, limbajul personajelor, limbajul naratorului; stilul direct, stilul indirect, stilul indirect liber

2.3.  Identificarea şi analiza principalelor componente de structură şi de limbaj specifice textului dramatic

– particularităţi ale construcţiei subiectului în textul dramatic

– particularităţi ale compoziţiei textului dramatic

– modalităţi de caracterizare a personajelor; registre stilistice,limbajul personajelor, notaţiile autorului

– specii dramatice - comedia; o operă dramatică postbelică

– creaţie dramatică şi spectacol

– cronica de spectacol, discutată în relaţie cu textul dramatic şi punerea în scenă a acestuia (pentru proba orală)

2.4.  Identificarea şi analiza elementelor de compoziţie şi de limbaj în textul poetic

– titlu, incipit, relaţii de opoziţie şi de simetrie, elemente de recurenţă: motiv poetic, laitmotiv, simbol central, idee poetică

– sugestie şi ambiguitate

– imaginar poetic, figuri semantice (tropi); elemente de prozodie

– poezie epică, poezie lirică

– instanţele comunicării în textul poetic

2.5.  Compararea unor viziuni despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în texte literare, nonliterare sau  în alte arte

– viziune despre lume, teme şi motive, concepţii despre artă, sensuri multiple ale textelor literare

– limbajul literaturii, limbajul cinematografic, limbajul picturii; limbajul muzicii (pentru proba orală)

2.6.  Interpretarea textelor studiate sau la prima vedere prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură

– lectură critică: elevii evaluează ceea ce au citit; lectură creativă: elevii extrapolează, caută interpretări personale,prin raportări la propria sensibilitate, experienţă de viaţă şi de lectură

3. Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale/literare

Competenţe specifice/Conţinuturi associate

3.1. Identificarea şi explicarea relaţiilor dintre opere literare şi contextul cultural în care au apărut acestea

– trăsături ale curentelor culturale/ literare reflectate în textele literare studiate sau în texte la prima vedere

3.2. Construirea unei viziuni de – fundamente ale culturii române (originile şi evoluţia limbiiansamblu asupra fenomenului cultural românesc, prin integrarea şi relaţionarea cunoştinţelor asimilate române)

– perioada veche (formarea conştiinţei istorice)

– curente culturale/ literare în secolele XVII-XVIII: umanismul şi iluminismul

– perioada modernă: a. secolul al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea (perioada paşoptistă; România, între Occident şi Orient; criticismul junimist); b. curente culturale/ literare în secolul XIX – începutul secolului XX (romantismul, realismul, simbolismul, prelungiri ale romantismului şi clasicismului); c.

perioada interbelică (orientări tematice în romanul interbelic,tipuri de roman: psihologic şi al experienţei; poezia interbelică, diversitate tematică, stilistică şi de viziune; curente culturale/literare în perioada interbelică: modernism, tradiţionalism,orientări avangardiste; identitate culturală în context european);perioada postbelică (tipuri de roman în perioada postbelică,poezia în perioada postbelică, teatrul în perioada postbelică;curente culturale/ literare: postmodernismul)

– curente culturale/ literare româneşti în context european

4. Argumentarea în scris şi oral a unor opinii în diverse situaţii de comunicare

Competenţe specifice/Conţinuturi associate

4.1. Identificarea structurilor argumentative în texte literare şi nonliterare studiate sau la prima vedere

– construcţia textului argumentativ; rolul conectorilor în argumentare, structuri şi tehnici argumentative în texte literare şi nonliterare, scrise sau orale

– logica şi coerenţa mesajului argumentativ

4.2. Argumentarea unui punct de vedere privind textele literare şi nonliterare studiate sau la prima vedere

– verbe evaluative, adverbe de mod/ predicative ca mărci ale subiectivităţii evaluative, cuvinte cu rol argumentativ,structuri sintactice în argumentare

– construcţia discursului argumentativ: structuri specifice,conectori, tehnici argumentative

– eseul argumentative

4.3. Compararea şi evaluarea unor argumente diferite, pentru formularea unor judecăţi proprii

– textul critic (recenzia, cronica literară, eseul, studiul critic) în raport cu textul discutat

– interpretări şi judecăţi de valoare exprimate în critica şi în istoria literară

– eseul structurat, eseul liber

III. PRECIZĂRI PRIVIND CONŢINUTURILE PROGRAMEI

a.LITERATURĂ

Autori canonici:

Mihai Eminescu

Ion Creangă

 I.L. Caragiale

Titu Maiorescu

Ioan Slavici

G. Bacovia

Lucian Blaga

Tudor Arghezi

Ion Barbu

Mihail Sadoveanu

Liviu Rebreanu

Camil Petrescu

G. Călinescu

E. Lovinescu

Marin Preda

Nichita Stănescu

Marin Sorescu.

Notă.

Conform programei şcolare în vigoare, examenul de bacalaureat nu implică studiul

monografic al scriitorilor canonici, ci studierea a cel puţin unui text din opera acestora. Textele

literare la prima vedere pot aparţine atât autorilor canonici, cât şi altor autori studiaţi.

Pentru proba scrisă, elevii trebuie să studieze în mod aprofundat cel puţin numărul minim de texte prevăzute în programa şcolară, aparţinând autorilor canonici sau prozei narative, poeziei

sau dramaturgiei româneşti despre care să poată redacta un eseu structurat, un eseu liber sau un

eseu argumentativ, în care să aplice conceptele de istorie şi teorie literară (perioade, curente

literare/ culturale, elemente de analiză tematică, structurală şi stilistică) menţionate în tabelul de

mai sus şi în lista ce urmează:

Ø      proză scurtă: basm cult, nuvelă; texte reprezentative pentru aspectele esenţiale ale

speciei narative pe care o ilustrează;

Ø      roman: texte reprezentative pentru aspectele esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia;

Ø      poezie: texte poetice care să ilustreze aspecte esenţiale ale genului şi ale evoluţiei acestuia;

Ø      dramaturgie: comedia; texte dramatice care să ilustreze aspecte specifice şi diferite

ale genului şi ale evoluţiei acestuia.

Tematica studiilor de caz şi dezbaterile menţionate în tabel pot fi valorificate în cadrul

probelor orale şi scrise, prin solicitarea argumentării unor opinii sau judecăţi de valoare

(reproduse) pe marginea acestora.

b. LIMBĂ ŞI COMUNICARE

Niveluri de constituire a mesajului

Notă. Conţinuturile de mai jos vizează:

- aplicarea, în diverse situaţii de comunicare, a normelor ortografice, ortoepice, de punctuaţie, morfosintactice şi folosirea adecvată a unităţilor lexico-semantice;

- aplicarea cunoştinţelor de limbă, inclusiv a celor dobândite în ciclul gimnazial, în exprimarea corectă şi în receptarea textelor studiate sau la prima vedere.

Nivelul fonetic

- pronunţii corecte/ incorecte ale neologismelor; hiat, diftong, triftong; accentul;

- cacofonia; hipercorectitudinea;

- pronunţare/ lectura nuanţată a enunţurilor (ton, pauză, intonaţie).

Nivelul lexico-semantic

- variante lexicale; câmpuri semantice;

- erori semantice: pleonasmul, tautologia, confuzia paronimică;

- derivate şi compuse (prefixe, sufixe, prefixoide, sufixoide), schimbarea categoriei gramaticale;

- relaţii semantice (polisemie; sinonimie, antonimie, omonimie);

- sensul corect al cuvintelor (în special al neologismelor);

- unităţi frazeologice (locuţiuni şi expresii);

- interpretarea sensului cuvintelor în context;

- câmpuri semantice şi rolul acestora în interpretarea mesajelor scrise şi orale;

- etimologia populară, hipercorectitudinea;

- sensul cuvintelor în context; sens denotativ şi sens conotativ

Nivelul morfosintactic

- forme flexionare ale părţilor de vorbire (pluralul substantivelor, articularea substantivelor,

forme cazuale; forme flexionare ale verbului; adjective fără grade de comparaţie; numerale

etc.); valori expresive ale părţilor de vorbire; mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii

vorbitorului;

- elemente de acord gramatical; (între predicat şi subiect – acordul logic, acordul prin

atracţie; acordul atributului cu partea de vorbire determinată);

- elemente de relaţie (prepoziţii, conjuncţii, pronume/ adjective pronominale relative, adverbe

relative);

- valori stilistice ale coordonării şi subordonării în frază;

- anacolutul.

Nivelul ortografic şi de punctuaţie

- norme ortografice şi de punctuaţie în constituirea mesajului scris (scrierea corectă a

cuvintelor, scrierea cu majusculă, despărţirea cuvintelor în silabe, folosirea corectă a

semnelor de ortografie şi de punctuaţie);

- rolul semnelor ortografice şi de punctuaţie în înţelegerea mesajelor scrise.

Nivelul stilistico-textual

- registre stilistice (standard, colocvial, specializat etc.) adecvate situaţiei de comunicare;

- coerenţă şi coeziune în exprimarea orală şi scrisă;

- tipuri de texte şi structura acestora: narativ, descriptiv, informativ, argumentativ;

- stiluri funcţionale adecvate situaţiei de comunicare;

- limbaj standard, limbaj literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj regional, limbaj

arhaic; argou, jargon;

- stil direct, stil indirect, stil indirect liber;

- rolul figurilor de stil şi al procedeelor artistice în constituirea sensului;

- rolul elementelor arhaice şi regionale în receptarea mesajelor

NOTĂ: Programa de examen este realizată în conformitate cu prevederile programelor

şcolare în vigoare. Subiectele pentru examenul de bacalaureat 2011 se elaborează în baza

prevederilor prezentei programe. Conform Adreselor M.Ed.C. nr. 48.871/ 23 noiembrie

2005 şi nr. 31.641/ 3 mai 2006, începând cu anul şcolar 2006-2007, „respectarea normelor

prevăzute în ediţia a II-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române

(DOOM 2) este obligatorie [...] la examenele de bacalaureat, în cadrul cărora elevii vor face

dovada cunoaşterii acestora, fiind evaluaţi ca atare“